M-am asezat undeva, mi-am curatat locul de zapada si am asteptat. Intre timp a venit o "cucoana" care mi-a comunicat, cu un accent de Mures, ca ala era locul ei. Ca "doamna Aurelia", care habar nu aveam cine era si inca sunt confuza cu privire la pozitia ei in administrarea muzeului, i-a promis spatiul respectiv si ca ea participa de ani de zile la acest targ si ca eu cine sunt si cum am ajuns aici. Mai tarziu m-am intrebat si eu acelasi lucru. Ceea ce credeam ca e un privilegiul, ca niste artisti au decis ca eu sa expun ceea ce creez la targul de martisor, mai tarziu am realizat ca e de fapt o facatura si o corvoada. Oricum, dupa ce m-am ratoit bine la cucoana, a plecat spre mai incolo si mi-a cedat mie spatiul. Nu am inteles cum "Nu exista nicio delimitare. Nimeni nu are loc", dar totusi existau unii cu loc stabilit.
Ca sa nu mai zic de nesimtirea unor expozanti. Tot la administratie am intrebat de masa si mi s-a zis ca or sa dea o masa la doua persoane. Dar deja vineri pe la 9 nu mai erau mese, deoarece unii au decis ca sunt mai cu mot decat ceilalti si s-au intins pe toata masa sau au luat mesele deja stabilete pentru cei care nu aveau masa sau panou propriu. deci unii sau trezit ca nu au pe ce expune. Si iar organizarea si-a spus cuvantul: "Nu avem ce sa facem. Sunt nesimtiti si nu asculta".
In concluzie, o sa ma gandesc de doua ori inainte sa mai am "privilegiul" de a participa la targul de martisor de la MTR.

VINERI

DUMINICA

DUMINICA







